Lactoza este un disacarid format din două molecule de zaharuri simple: glucoză și galactoză. Este principalul zahăr găsit în lapte și produsele lactate. Enzima care descompune lactoza în cele două zaharuri simple se numește lactază, iar aceasta este esențială pentru digestia corectă a laptelui și derivatelor sale. La majoritatea populației, nivelele de lactază scad după înțărcare, ceea ce poate duce la dificultăți în digerarea lactozei la vârste adulte.
Intoleranța la lactoză este o afecțiune caracterizată prin incapacitatea de a digera lactoza, ceea ce duce la simptome digestive neplăcute. Această condiție poate fi rezultatul unei producții insuficiente de lactază. Intoleranța la lactoză nu trebuie confundată cu alergia la lapte, care este un răspuns imun la proteinele din lapte.
Intoleranța la lactoză este adesea influențată de factori genetici. Populațiile din anumite regiuni ale lumii, cum ar fi cele din Europa de Nord, au dezvoltat o toleranță mai mare la lactoză, în timp ce alte populații, cum ar fi cele din Asia și Africa, au o prevalență mai mare a intoleranței.
Bolile care afectează mucoasa intestinală, cum ar fi boala celiacă sau colita ulcerativă, pot conduce la o producție redusă de lactază. De asemenea, infecțiile intestinale acute, precum gastroenteritele, pot provoca o scădere temporară a activității lactazei.
Simptomele intoleranței la lactoză variază de la ușoare la severe și pot include:
Aceastea sunt adesea descrise ca apărând la scurt timp după consumul de produse lactate.
Unul dintre cele mai comune teste pentru diagnosticarea intoleranței la lactoză este testul respirator cu hidrogen. Acel test măsoară cantitatea de hidrogen exhalat după consumul unei soluții care conține lactoză. Producția crescută de hidrogen sugerează malabsorbția lactozei.
Testele de sânge pentru toleranța la lactoză pot de asemenea să fie utilizate. După ingestia de lactoză, o scădere semnificativă a glucozei din sânge indică o capacitate redusă de procesare a lactozei.
Pe piață există o varietate de produse lactate fără lactoză, care sunt fabricate prin adiția de lactază pentru a descompune lactoza. Aceste produse includ lapte, iaurt și brânză, toate având gust și textură similare cu cele ale produselor lactate obișnuite.
Consumul de alternative vegetale la produsele lactate a câștigat popularitate în rândul persoanelor cu intoleranță la lactoză. Acestea includ lapte de migdale, soia, cocos sau ovăz, care sunt adesea fortificate cu vitamine și minerale.
Disponibile sub formă de suplimente, enzimele lactază pot fi administrate înainte de consumul de lactate pentru a ajuta la descompunerea lactozei și pentru a preveni simptomele intoleranței. Aceste suplimente pot fi utile în cazul în care persoanele doresc să consume produse lactate ocazional.
Pentru persoanele cu intoleranță la lactoză, neadaptarea la dietă poate genera nu doar disconfort fizic, ci și probleme nutriționale. Excluderea produselor lactate, care sunt o sursă importantă de calciu, vitamina D și proteine, poate duce la deficiențe nutritionale. Este important ca indivizii să își planifice dieta pentru a include alte surse de aceste nutrienți esențiali.
De multe ori, intoleranța la lactoză este asociată cu alte patologii gastro-intestinale, precum sindromul intestinului iritabil (IBS), inflamația intestinală sau refluxul gastroesofagian. Aceasta necesită o atenție suplimentară în gestionarea dietei și a simptomelor.
Intoleranța la lactoză este o afecțiune comună care poate afecta calitatea vieții, dar există numeroase soluții și alternative disponibile. Adoptarea unei diete personalizate, care să răspundă nevoilor individuale, este crucială pentru gestionarea eficientă a simptomelor și pentru menținerea unei sănătăți optime. Consultarea cu un specialist în nutriție poate oferi îndrumări esențiale în atingerea acestui obiectiv.
Recenzii ale clienților
Nici o postare găsită