Scortisoara Sfaramata (Punga 5,0 kg)

Scortisoara Sfaramata cu aroma specifica, origine Indonezia. 

Scortisoara Sfaramata se pastreaza depozitata in ambalajul original inchis, a adapost de razele solare si in spatii cu umiditate ce nu depaseste 70%, temperatura maxima 25°C.

Termenul de valabilitate al produsului este de 12 luni.

               1. Scortisoara, origine si producatori             

               2. Descrierea scortisoarei                          

               3. Valoarea nutritionala a scortisoarei

               4. Structura chimica scortisoara

               5. Recoltarea si productia de scortisoara

               6. Ambalarea scortisoarei 

               7. Depozitarea scortisoarei

               8. Parametrii de calitate

               9. Falsificarea scortisoarei 

              10. Utilizări principale în industria alimentară

      1. Scortisoara, origine si producatori      

    Cunoscuta din cele mai vechi timpuri, mentionata in scrieri egiptene vechi din anul 3000 inainte de Hristos dar si in scrierile Vechiului Testament, scortisoara are originea numelui in cuvantul grecesc '' kinnámōmon'', in traducere '' lemn dulce'' iar denumirea taxonomica Cinnamomum zeylanicum provine din numele locului de origine al plantei, orasul Ceylon din Sri Lanka.

    Scortisoara apartine genului Cinnamomum, familiei Lauraceae si include 250 specii care isi au originea in Asia de Sud Est, China si Australia.

    Scortisoara superioara este originara din Sri Lanka si din coasta Malabar a Indiei si este scoarta interioara uscata a arborelui Cinnamomum verum. Scoarta este de culoare galben deschis, este aromata, cu miros placut si gust usor dulce.

   In comert exista o varietate inferioara ce are originea in Myanmar si este cunoscuta sub denumirea de Cassia. Alte regiuni unde se cultiva cassia sunt China (C.Cassia Syn.Aromatica) si Vietnam, Indonezia- Sumatra si Java (Cinnamomum burmanii), India de nord-est (Cinnamomum burmanii).

       Producatori de scortisoara

    Cea mai mare cantitate de scortisoara este produsa in Sri Lanka, aproximativ 90 % din cantitatea produsa in toata lumea, urmata de China, India si Vietnam.  Pe suprafete mici, scortisoara se cultiva si in Madagascar si Seychelles. Pe langa scortisoara, Sri Lanka este principalul producator si exportator de ului din coaja si ulei din frunze de scortisoara.

    Varietatea Cassia este produsa in Indonezia, aproximativ 40 %. Scortisoara este exportata in Europa, Arabia Saudita, Taiwan, Singapore, Hong Kong, Marea Britanie, SUA, Mexic.

   Calitatea cea mai buna de scortisoara este produsa in Sri Lanka, si este recunoscuta datorita proprietatilor organoleptice superioare. Soiurile de scortisoara cu originea in Sri Lanka sunt evaluate din punct de vedere senzorial si clasificate ca fiind : '' dulce'', ''miere'', ''camfora'', ''mucilaginos'', ''salbatic'', ''inflorit''. Cele mai raspandite sunt culturile din soiurile ''dulce'' si ''miere''.

   Pentru obtinerea uleiului de scoarta sunt distilate scoarta de scortioara sau cea a varietatii cassia.

Cea mai mare parte a productiei de ulei de scoarta este furnizata de Sri Lanka si exportata in principal in Franta si SUA.

Uleiul de frunze este produs in Sri Lanka si Seychelles si exportat in Europa de Vest si SUA.

Uleiul de cassia este produs in cea mai mare parte in China, dar si in Indonezia, Vietnam, India, Nepal.                

         2. Descrierea scortisoarei 

    Arborele de scortisoara creste in zonele tropicale umede, la altitudine joasa si desi in mod natural are inaltimea de 7m, in forma cultivata datorita taierilor continue pentru obtinerea de lastari noi tineri, cresterea este oprita la mai putin de 3m.

   Coaja arborelui de scortisoara este aromata, cu miros si gust placut, cald. Si frunzele de scortisoara sunt aromate, usor amare, au dimensiunea de 7-18 cm lungime, sunt grupate in panicule. Fructul arborelui de scortisoara este unic, are culoarea purpurie, dimensiunea de 1cm si are o singura samanta.

  Coaja arborelui de scortisoara poate fi recoltata dupa varsta de trei ani. Pana la recoltare solul pe care creste arborele nu trebuie sa fie udat deoarece acesta poate produce o coaja amara. Sunt recoltate ramurile laterale , opt sau zece ramuri.

  Scortisoara comercializata este partea centrala uscata a scoartei arborelui. Din frunzele de scortisoara se poate obtine o pulbere utilizata ca si condiment.

Mirosul si gustul caracteristic al scortisoarei se datoreaza uleiurilor volatile prezente in coaja si in frunze.

In comert scortisoara Ceylon este de multe ori confundata cu varietatea Cassia. Cassia este mai groasa, dura,are culoare maro rosiatica, la muscatura aroma este arzatoare si usor amara. Cassia are un rulou dublu, coaja este sub forma a doua spire rasucite in sens opus. 

Scortisoara Ceylon are o singura spirala, este foarte subtire, aproape fragila, se zdrobeste foarte usor. Aroma este mai fina, dulce si aromata. Culoarea este maron galbuie.

            3. Valoarea nutritionala a scortisoarei

 Componenta nutritionala a scortisoarei /100g :

Energie 261kcal, Apa : 9,52g, Proteine : 3,89 g, Grasimi : 3,18g, Carbohidrati : 79,85g, Cenusa : 3,55g, Calciu 1,23g, Fosfor : 61mg, Sodiu : 26mg, Potasiu : 500mg, Fier : 38,07 mg, Tiamina : 0,077mg, Riboflavina : 0,14mg, Niacin 1,30mg, acid ascorbic 28,46 mg

          4. Structura chimica scortisoara

    Structura chimica a scortisoara este influentata de originea geografica a condimentului si de modul de prelucrare.

Coaja de scortisoara contine : 9,9% umiditate, 22,6% carbohidrati, 4,65 % proteine, 20,3% fier, 3,55% cenusa totala, 1,6% calciu, 0,05% fosfor, 0,04% fier, 0,01% sodiu, 0,4% potasiu, 0,14mg/100g vitamina B1, 0,21 mg/100g vitamina B2, 39,8mg/100g vitamina C, 1,9mg/100g niacin.

  Substantele raspunzatoare de aroma scortisoarei sunt cinamaldehida, guma, taninul, manitolul, cumarina si uleiurile esentiale.

 - Uleiurile volatile :

In functie de originea ei, scortisoara contine intre 0,4 si 2,8% ulei volatil, taninuri, catechine si proantocianidine, rasini, mucilagii, gume, zaharuri, oxalat de calciu, doi compusi insecticidici : cinnezalin si cinzililanol, cumarine si alti compusi.

Uleiul de coaja de scortisoara contine cinamaldehida 80-90%, eugenol, acetat de eugenol, acetat de cinamil, alcool cinamilic, metil eugenol, benzaldehida, cinamaldehida, benzoat de benzil, linalool, monoterpena, hidrocarbura, cariopilina, safrol, pinen, chimen si cineol.

Exista diferente intre uleiul de coaja,uleiul de coaja de radacina si uleiul de frunze.

Uleiul de scoarta este un lichid galben deschis pana la galben inchis, miros puternic aromat, picant, gust dulce intepator fara a fi amar. Uleiul de coaja de radacina este incolor pana la maro galbui si are in compozitie 60% camfor.

Coaja de Cassia produce 1-2% uleiuri volatile, asemănătoare cu cea a scorțișoarei. Valoarea sa depinde de procentul de cinamaldehidă. Uleiul conține de asemenea acetat de cinamil, acid cinamic, acetat de fenilpropil, aldehidă orto-cumarică, acid tanic și amidon.

Pe lângă constituenții de ulei esențial, mai multe diterpene au fost izolate din genul respectiv. Acestea includ cincassiolii A, B, C1 și glucozidele acestora, cincasiolii C2 și C3, cincassiolii D1, D2, D3 și glucozidele acestora, cincassiol E, cinzelilanol, cinzelanilin, anhidrocinzileanol și anhidrocinzileanin. Au fost izolati constituenții nevolatili din fructele de scorțișoară ce au functii antioxidante. Polimerii polifenolici prezenți în scorțișoară pot funcționa ca antioxidanți, potențează acțiunea insulinei și pot fi benefic în controlul toleranței la glucoză și diabetului.                                                              

Uleiul de frunze de scortisoara este o varianta mai ieftina decat uleiul de coaja de scortisoara si contine pana la 92% eugenol. Acest continut mare de eugenol face ca uleiul de frunze de scortisoara sa fie folosit pentru prepararea vaniliei sintetice. Uleiul de frunze de scorțișoară, obținut prin distilare cu abur, are un miros cald, picant, dar destul de aspru, lipsit de corpul bogat al uleiului de coaja. Randamentul uleiului de frunză variază între 0,5% și 1,8% . Mai mult de 47 de compuși au fost identificați din uleiul de frunze și, dintre acestea, eugenolul este cel mai important, care reprezintă 65-92%.

Oleorezina de scortisoara este obtinuta prin extractia cu solvent, are un continut de minim 50% ulei volatil si este un lichid concentrat si vascos.

 Uleiul de coajă de rădăcină este format din camfor la 60%. Este incolor până la maro gălbuie, asemănător cu mirosul de ulei din scoarță, dar mai slab, lipsit de parfum și miros de camfor.

       5. Recoltarea si productia de scortisoara

        Pentru a recolta coaja ramurile se taie dupa al doilea sau al treilea an de la plantare de obicei in sezonul umed, iar recoltarea ulterioara se face dupa un an, un an si jumatate. Scoarta exterioara groasa si maronie se razuie iar dupa ce se bate cu un ciocan coaja interioara este slabita si poate fi recoltata, avand o calitate mai buna. Se recolteaza portiuni centrale de lastari ce au culoarea maronie uniforma, lastari ce au diametrul de aproximativ 1,25 cm si scoarta subtire de 1-1,25mm.

     La recoltare capetele terminale ale lastarilor se indeparteaza dupa ce lastarii sunt desprinsi de tulpina. Momentul optim al recoltarii este atunci cand frunzele rosii tinere capata culoarea verde, atunci coaja de scortisoara se desprinde usor de lemn.

   Recoltarea are loc pe tot parcusul anului dar in principal are loc in doua etape in lunile mai si noiembrie. Inainte de recoltare se realizeaza o incercare de taiere pe tulpina arborelui de scortisoara.

   Prelucrarea scortisoarei este foarte greu de realizat deoarece se face manual, imediat dupa recoltare cand scoarta este inca umeda. Din aceasta cauza, din totalul costului de productie, prelucrarea reprezinta aproximativ 60% din acest cost. Calitatea procesului de prelucrare influenteaza in mod direct calitatea sortisoarei.

   Dupa scoaterea scoartei de pe tulpina, urmatorul proces important in prelucrarea este uscarea. In sezonul uscat uscarea se realizeaza in primele 4-5 zile la umbra, scoarta se intoarce si se usuca la soare in urmatoarele zile, apoi se definitiveaza uscarea cu ajutorul unui uscator mecanic. In sezonul ploios uscarea trebuie sa se realizeze cu ajutorul uscatoarele mecanice.

  Din momentul indepartarii de pe tulpina, coaja trebuie uscata in 4-6 ore, iar scortisoara pastrata in spatii uscate si ventilate. Daca uscarea nu se realizeaza repede, in scoarta se vor inmulti daunatorii iar acestia trebuie indepartati prin fumigatie, acest lucru ducand la scaderea calitatii scortisoarei.

      Producerea de rulouri de scortisoara

   Produsele comerciale din scortisoara sunt rulourile, inelele de scortisoara, chips-urile de scortisoara, uleiul de scoarta de scortisoara si uleiul de frunze de scortisoara.

Producerea rulourilor de scortisoara implica mai multe etape de productie :

1. Cojirea : Cu un cutit special se cojeste partea de scoarta bruta exterioara. Se taie o fasie longitudinala de la un capat la celalalt al ramurei de scortisoara si se indeparteaza coaja. Portiunea cojita este lustruita cu o tija de alama pentru a facilita lustruirea.
2. Rularea : Bucatile de scoarta sunt impachetate impreuna, puse una peste cealalta si presate. Scoarta este taiata in bucati de 20 cm iar bucatile sunt acoperite cu frunze uscate pentru a pastra umiditatea si a favoriza o usoara fermentatie, proces deosebit de important pentru etapa urmatoare.
3. Bucatile de coaja sunt puse una peste cealata in functie de marime, sunt puse una peste cealalta in linii paralele, bucatile mici in cele mai mari, formand betele de scortisoara. Capetele sunt taiate si prinse pentru a nu se desface.
4. Betele de scortisoara sunt asezate la uscat. Bucatile uscate au culoarea galbena maronie. Daca este necesar rulourile de scortisoara sunt albite prin tratarea cu sulf timp de 8 ore.

- Rulouri rupte de scortisoara : Sunt reprezentate de bucăți de margini rupte cu dimensiuni intre 5 si 20 cm avand un diametru de 10 pana la 25 mm. Din aceste bucati rupte se obtine scortisoara macinata dar sunt folosite si pentru obtinerea uleiului de scortisoara.

- Bucle de scortisoara : Sunt bucatile ce rezulta in urma prelucrarii scoartei interioare a ramurei de scortisoara. Aceste bucati au culoare mai inchisa si sunt comercializate ca fiind o scortisoara de calitate medie.

- Chips-uri de scortisoara : sunt bucati mici de scoarta de culoare gri maroniu in exterior si maron deschis in interior, aroma fiind mult mai slaba decat a rulourilor. Aceste chips-uri sunt de doua feluri, bucle foarte mici ce rezulta in urma razuirii ramurilor mici si avand putina coaja si chipsuri de gradul doi reprezentate de bucati mici, pene de lemn si bucati mici ce contin scoarta interioara si exterioara.

          Productia de scortisoara macinata

     Pentru a valorifica bucatile de scortisoara se foloseste metoda macinarii. Uleiul volatil continut de scortisoara este foarte sensibil la caldura din aceasta cauza fiind ideala folosirea procedeului de macinare criogenica.

     Dezavantajul macinarii este reprezentat de reducerea termenului de valabilitate, scortisoara macinata fiind mult mai expusa alterarii. Totodata, compusii aromatici nu sunt stabili si se distrug repede. Un alt dezavantaj este faptul ca greu se poate aprecia calitatea produsului iar scortisoara macinata poate fi usor falsificata prin adaugarea altor pulberi.

         Productia de ulei volatil de scortisoara si oleorezine de scortisoara

    Se produce ulei volatil de scoarta de scortisoara si ulei volatil de frunze de scortisoara.

Uleiul de coaja de scortisoara se obtine prin hidrodistilare si distilare cu abur. Pentru aceasta sunt folosite chipsurile, inelele si bucatile rupte de rulouri de scortisoara.

      Exista doua categorii de ulei de scortisoara : un tip superior de ulei obtinut din bucati de scoarta interioara si un tip de calitate mai slaba obtinut din bucati rupte de coaja si din frunze.

Scoarta ce urmeaza a fi prelucrata trebuie sa fie uscata, nu trebuie sa fie nici macar umed deoarece mucegairea afecteaza calitate uleiului.

     Uleiul obtinut din distilarea frunzelor de scortisoara se obtine prin distilarea cu abur. Din aproximativ 1 tona de frunze obtinute de la 1 hectar de cultura de scortisoara, prin distilare se obtine aproximativ 2,5- 3 kg de ulei.

  Oleorezinele de scortisoara se produce din varietatea scortisoara Cassia prin procedeul de extragere cu solventi organici. Randamentul difera in functie de solventul folosit : in cazul benzenului randamentul este de 2,5-4,3%, pentru etanol 10-12 %. In ultimii ani, cel mai utilizat solvent pentru producerea oleorezinelor este 1.1.2 triclor- 1.2.2 trifluoretan.

           6. Ambalarea scortisoarei 

  Scortisoara macinata trebuie ambalata in pungi alimentar de polipropilena. Pungile din polithena nu se folosesc in cazul scortisoarei deoarece componentele volatile pot difuza prin ea. Inainte de ambalare rulourile de scortisoara sunt taiate in bucati de aproximativ 10 cm in lungime inainte de ambalare. Se ambaleaza in pungi sau saci de polipropilena impermeabila, sigilate pentru a nu fi expuse umiditatii.

   Eticheta pungilor/sacilor cu scortisoara trebuie sa contina numele produsului, denumirea marcii daca este cazul, producatorul (numele producatorului si adresa), data de fabricatie si data expirarii, greutatea si daca au fost adaugate si alte ingrediente in cazul scortisoarei macinate. Se adauga si alte informatii daca sunt necesare, cum ar fi codul producatorului, codul de ambalare, un cod de bare sau alte informatii suplimentare necesare pentru identificarea originii produsului.

  In cazul exportului, rulourile de scortisoara netaiate sunt ambalate in baloti cilindrici cu greutate de 50 kg si invelite in tesatura de iuta. Pentru a impiedica dezvoltarea mucegaiului si a altor microorganisme care pot degrada scortisoara, s-a obtinut un nou tip de ambalaj, un tip de hartie activa impregnata cu ulei esential de scortisoara 6%/g si parafina solida.

              7. Depozitarea scortisoarei

       Rulourile uscate de scortisoara trebuie depozitate in spatii lipsite de umiditate, racoroase, lipsite de daunatori si fara a fi expuse la lumina solara. Dupa depozitare trebuie inspectate regulat pentru a depista orice semn de degradare sau umiditate. In momentul in care rulourile de scortisoara au absorbit umiditate, acestea trebuie reuscate pana se ajunge la un continut de umiditate de maxim 10%.

   Spatiul de depozitare trebuie sa aiba ferestre prevazute cu plasa pentru a preveni patrunderea dinsectelor si daunatorilor. Scortisoara macinata trebuie ambalata in pungi de polipropilena rezistente la umiditate pentru pastrarea aromei produsului.

             8. Parametrii de calitate

      Calitatea scortisoarei este influentata de grosimea coajei, aspectul rulourilor, aroma si savoarea produsului. Pentru coaja arborelui de scortisoara este importanta calitatea solului si factorii ecologici. Aroma si calitatea cea mai buna este obtinuta din ramurile centrale, aroma mai slaba este cea a ramurilor exterioare, a celor de la baza arborelui si din partea de sus a acestuia.

Plantele cultivate la umbra produc ramuri cu scoarta de calitate inferioara. Calitatea scoartei este evaluata in functie de continutul si caracteristicile aromatice ale uleiului volatil.

    Grosimea scorțișoarei de bună calitate nu trebuie sa depaseasca groasimea unei coli groasa de hartie. Culoarea unei scortisoare de calitate este maroniu deschis, cu linii ondulate iar atunci cand se rupe produce un zgomot de paraitura. Consistenta scortisoarei la masticatie trebuie sa fie moale si sa lase un gust placut . Continutul de ulei esential al unei scortisoare de buna calitate este de 0,9-2,3%.

Clasificarea betelor de scortisoara nu se face pe baza continutului de ulei volatil, ci doar pe baza aspectului si a grosimii scoartei.

Clasificarea se face dupa trei criterii :

- Calitatea fina/ Grade continentala : finetea scortisoarei este evaluata printr-o serie de 0-uri. Cel mai subtire tip de scortisoara este cotat C- 00000 iar cel mai gros C-0. Pentru C-00000 diametrul scoartei este de 10mm iar pentru C-0 de 19 mm.

- Grade Hamburg : De la H-1 pana la H-3. Scortisoara H-1 este mai groasa si mai inchisa la culoare decat cea C-0. Cel mai grosier este gradul H-3, intre 23 si 32 mm.

- Grade Mexicane : Calitate intermediara intre clasele C si H. Gradul M-00000 este echivalentul lui C-000 iar gradul M-0000 este echivalentul lui C-0.

Sistemul de clasificare din Sri Lanka este de asemenea descris în patru grupe principale în funcție de diametru:

• Alba : Mai puțin de 6 mm în diametru.
• Continental : Mai puțin de 16 mm în diametru.
• Mexicană : mai mică de 19 mm în diametru.
• Hamburg : mai puțin de 32 mm în diametru.

 Pentru varietatea Cassia, categoriile de clasă sunt:

• Calitatea A : rulouri de 1 m lungime luate din trunchiul principal.
• Calitatea B : rulouri de pe ramurile laterale.
• Calitate C : Piesele rupte.

          Specificații de calitatate

Farmacopeea britanică definește scorțișoara ca scoarța uscată a arborelui Cinnamomum zeylanicum. Ar trebui să conțină mai puțin de 2% materii străine, nu mai puțin de 1% ulei volatil. Calitatea de scorțișoară în întregime este definită în ISO 6539 (ISO 1997b).

Conform acestui standard, scorțișoara din Sri Lanka ar trebui să aibă:

 - umiditate: 12% max

-  cenușă totală: max. 5%

- cenușă insolubilă la nivel de acid: 1%

-  uleiuri volatile: întreg - 1% și sol - 0,7%.    

American Spice Trade Association (ASTA) a sugerat că nivelul de umiditate ar trebui să fie de 14% pentru toate varietatile genului Cinnamomum.

FDA a stabilit nivelurile acceptate ale defectelor de contaminanți pentru cassia / scorțișoară ca:

• o medie de 5% unitati mucegai în greutate
• o medie de 5% din greutatea infestată de insecte;

Farmacopeea Britanică, 1973, stabilește următoarele specificații pentru coaja de scorțișoară de ceylon

• cenușă insolubilă la nivel de acid: 2,0% max.
• materie organică străină: 2,0% max.
• ulei volatil: 1,0% v / w min. În India, standardele sanitare și fitosanitare (SPS) pentru produsele agricole sunt prescrise prin specificația AGMARK.

Standardele AGMARK sunt utilizate în principal pentru clasificarea mărfurilor și nu specifică

Standardele stipulate ale pulberii de scortisoara sunt următoarele:

• umiditate: 12,0% din greutate max.
• cenușă totală: 8,0% din greutate max.
• cenușă insolubilă în HCI diluat: 2,0% din greutate max.
• extract de eter nevolatil: 0,5% (v / w) min.

Nu trebuie să conțină alte pudre de condimente sau coloranți străini.

Nu există standard internațional pentru uleiul de scorțișoară de scorțișoară, deși loturile care conțin cinamaldehidă in procent mare au prețuri mai mari.

În SUA, standardul Asociației de uleiuri esențiale (ESA) specifică un conținut de aldehidă de 55-78%. Cu toate acestea există standarde internaționale (ISO) pentru frunzele de scorțișoară (ISO, 2003) și uleiurile de cassia (ISO, 1997a).

Sri Lanka care livreaza acum aproape toate uleiurile frunze de pe piața internațională și specifică 75-85% conținut de eugenol și maximum 5% cinamaldehidă.

În SUA, monografia FMA, care înlocuiește vechile standarde EOA, specifică conținutul de eugenol din ulei de frunze în ceea ce privește solubilitatea în KOH (80-88%). Pentru uleiul de cassia, componenta majoră este cinamaldehida, iar cel puțin 80% este specificată în standardul ISO.

          9. Falsificarea scortisoarei 

  Scorțișoara este frecvent falsificata cu varianta cu scoarță mai groasă, mai puțin aromatică din cassia și C. tamala. Uleiul de scoarță este de obicei falsificat cu ulei de frunze.

  Scortisoara artificială a fost preparată de Schmal în 1940, amestecând 3,4% dintr-un amestec de 96% cinamaldehidă și 4% eugenol cu o substanta purtător cum ar fi coaja de alune sub formă de pulbere sau migdale și colorarea amestecului cu colorant maro galben. Uleiul de scoarță este deseori distilat dintr-un amestec de coajă și frunze.

     Pudra de coaja este falsificata cu coji de beechnut pulbere, aromatizate cu cinamaldehida. Adesea, poate fi falsificaa și cu zahăr, cu coajă de nuc măcinată, cu rizom de galangal etc. Adaosul de ulei de cassia la uleiul de scorțișoară Ceyllon reprezintă o altă formă de falsificare. Uleiul conține uneori rășină, petrol sau ulei de cuișoare.

Scorțișoara poate fi detectată prin cromatografie în strat subțire (TLC) prin criterii de distilare europene / americane în care conținutul de eugenol din ulei de coajă nu trebuie să depășească 14%. Cinnamaldehida ar trebui să scadă între 60 și 75%.

          10. Utilizări principale în industria alimentară

        O mare parte din utilizarea totală de scorțișoară este în scopuri culinare. Poate fi cumpărat ca batoane întregi, folosite pentru a fi preparate dulci, mâncăruri din orez si carne și cidru de mere fierbinte, etc.

      Scorțișoara Ceyllon, fiind mai delicată decât Cassia, se folosește mai ales în feluri de mâncare de desert, cum ar fi plăcinta de mere și chiflele de scorțișoară. Este folosita pentru a condimenta vinuri, creme și siropuri  în Europa și este un ingredient comun în ceaiul chai. În SUA, scorțișoara și zahărul sunt adesea folosite in producerea cerealeor, mâncăruri pe bază de pâine și fructe, în special mere. Scorțișoara-amestecata zahăr este vânduta separat pentru astfel de scopuri.

      În Mexic, cel mai mare importator de scorțișoară din Sri Lanka, se bea cu cafea și ciocolată sau se prepară ca un ceai. Deși în bucătăria occidentală, este folosită în principal în feluri de mâncare dulci, utilizarea sa principală se găsește în feluri de mâncare savuroase în est. În bucătăria indiană, este folosit în curry și este un ingredient important în garam masala.

        Betele de scorțișoară sunt folosite în băuturi, carne de vită fiartă, muraturi, chutneys și ketchup. Acesta este obișnuit folosita în multe mâncăruri din Orientul Mijlociu, din Africa de Nord, se găseste in felurile cu miel, mâncăruri de pui sau vinete umplute.

       Scorțișoara pudra a avut mult timp un rol important în bucătăria persană, fiind folosita într-o varietate de supe groase, băuturi și dulciuri. Acesta este adesea amestecat cu apă de trandafir sau alte condimente pentru a face bază de scorțișoară pentru tocană sau pur și simplu stropită pe dulciuri.

   Uleiul de coaja este antifungic și antibacterian, care încetinește deteriorarea cărnii, astfel încât utilizarea sa ca si condiment pentru mâncărurile din carne în climate mai calde este recomandata. Are potențial ca si conservant alimentar natural.

Uleiul aromatizant mai puternic al cassiei este preferat în fabricarea de ciocolată de către germani și italieni și este folosit mai rar în bucătărie. Uleiul de cassia este utilizat în principal pentru băuturi de tip cola, in cantități mai mici pentru produse de panificație, sosuri, produse de cofetărie și lichioruri. Fructe uscate necoapte sau muguri de cassia chinezești au mirosul și gustul scoarței și sunt mai degrabă ca niște cuișoare mici în aparență. Aceștia sunt folositi în produse de cofetărie și în fabricarea pot-pourri.

      Scorțișoara ca aromă În India, Asia de Sud-Est, SUA și țările europene, scorțișul este utilizat pentru aromatizarea alimentelelor.

     Uleiul din scoarță este folosit în special în industria aromelor, unde se folosește în preparatele de carne și fast-food, sosuri și muraturi, produse de cofetărie, produse de cofetărie, băuturi de tip cola, fluture de tutun și preparate dentare și farmaceutice.

Aplicațiile de parfumerie sunt mult mai puțin numeroase deoarece uleiul are proprietăți sensibile pentru piele, limitând utilizarea acestuia.

     Oleoresina de scorțișoară este utilizata în amestecuri de prajituri, prăjituri și amestecuri similare, murături, preparate din carne, alimente convenționale și produse conexe.

     Uleiul de frunze este utilizat ca agent de aromatizare a gustărilor savuroase în mică măsură. Izo-eugenolul, derivat din uleiul de frunze ex-eugenol de frunze de scorțișoară, este un alt agent fluorant în produse de cofetărie și lichioruri. Se spune că atunci când este combinată cu alimente dulci, senzația dulce a alimentelor este sporită datorită efectului sinergic dintre gustul dulce al zahărului și aroma dulce de scorțișoară.

Scorțișoara ca colorant Culorile naturale sunt în general derivate din plante, fructe sau legume care au o culoare suficient de puternica pentru a pata orice amestec. Diverse culori sunt utilizate în săpunuri naturale, inclusiv morcovi tăiați pentru a face galben - portocaliu și scorțișoară pentru a face o culoare maro.

Scorțișoara este folosită pe scară largă pentru colorarea în coacere și în industria săpunurilor. Amestecarea diferitelor soiuri de scorțișoară sau de calități pentru a forma o scorțișoară specializată pentru diverse tipuri de articole coapte a devenit o practică standard.

     Utilizări medicinale

    Scorțișoara a fost folosită in scopuri medicinale timp de mii de ani pentru a preveni durerea de dinți, pentru a elimina infecțiile tractului urinar și pentru a calma iritarea stomacului.

    Are o gamă largă de utilizări istorice în diferite boli, inclusiv tratamentul diareei, artritei și a diferitelor tulburări menstruale. Se utilizează ca adjuvant în medicamentele stomacale și carminative și se administrează și în cazurile de anorexie, inflamare, vărsături și ulcere tuberculoase. Este foarte eficient pentru reumatism și procese inflamatorii.

     Se folosește și în exterior ca un rubefiant și este folosit pentru a contracara inteparea insectelor otrăvitoare Numărul mare de aplicații medicinale pentru scorțișoară indică aprecierea pe scară largă pentru proprietățile sale de vindecare.

    În Ayurveda, scorțișoara este considerată un medicament și o mirodenie. Unele dintre medicamentele ayurvedice preparate din scoarță de scorțișoară includ Astanga lavana chur caturjata churna, sitopaladi churna, sudarsana churna, talisadya churna, chandraprabha vati, khadirarishta, pippayadyasava, lavanbhaskara churna.

    În sistemul indian de medicină ayurvedică se utilizează împotriva unui spectru larg de boli cum ar fi bronșita, răceala, congestia, diareea, edemul, întărirea metabolismului și a inimii, sughitul, indigestia, probleme hepatice, menoragia, melancolia , tensiune musculară, greață și vărsături. Contribuie la contracțiile uterine în timpul travaliului.

Pentru aplicații externe, este folosit împotriva durerilor de cap și a durerii. În medicina Unani, se utilizează ca stimulant tonic și cardiac și pentru tratamentul tusei. Florile sunt folosite în tradiția europeană ca purificatoare de sânge.

Scorțișoară se poate utiliza in dieta zilnică a unui diabetic. Acesta conține o substanță chimică denumită polimer de metoxi hidroxicononă, care poate reduce nivelul glucozei din sânge. Scorțișoara este folosită și în scopuri religioase. Se crede, de unii, că arderea scorțișoară de scorțișoară va promova o spiritualitate înaltă și va ajuta la vindecare.

Acum devine din ce în ce mai utilizat ca remediu pe bază de plante în Europa și în SUA. Doza recomandată pentru pudră de scorțișoară este 0,5-1 g ca ceai, 0,5-1 ml ca extract fluid în 1: 1 în 70% alcool și 0,05-0,2 ml ulei de coajă .

    Rol antimicrobian :

Uleiul de scorțișoară și extractele posedă diferite proprietăți microbiene împotriva mai multor microorganisme.

 Studiile in vitro au arătat că extractele de scoarță au fost active împotriva a 27 de tulpini de Vibrio chlolerae și, de asemenea, împotriva Shigella.

Uleiul de scoarță are proprietăți fungicide și insecticide și, de asemenea, previne producerea de fltaxină. Uleiul de scoarță inhibă bacteriile gram-pozitive cum ar fi Bacillus cereus, Micrococcus luteus și Staphylococcus aureus; bacteriile gram-negative Alcaligenes faecalis, Enterobacter cloacae, Escherichia coli și Pseudomonas aeruginosa; ciupercile Aspergillus niger și Rhizopus oliosporous; și drojdia Candida albicans.

S- a raportat efectul bacteriostatic al condimentelor de scorțișoară împotriva Yersinia enterocolitica. Scorțișoară de miere, de asemenea, inhibă creșterea Aspergillus parasiticus și o producție de fltoxin. Uleiul de scorțișoară este antimicrobian și este sensibil la drojdii și ciuperci, cum ar fi dermatofitele și mucegaiurile.

 Uleiul inhibă creșterea și producția de Alternaria alternativă și poate fi utilizat ca conservant în produsele de tomate prelucrate.

Uleiul esențial obținut din semințele de scorțișoară prezintă activități antimicrobiene. Utilizarea uleiului de semințe în aplicatii industriale a uleiului de semințe va fi explorată în continuare pentru comercializare.

            Cinnamaldehida este constituentul major al scoartei de scortisoara Ceyllon si cassia, responsabili de activitatile antibacteriene si antifungice.

Ea a arătat activități puternice antifungice împotriva ciupercii Malassesxia furfur și, de asemenea, activitate nematicidă puternică împotriva nematodului Meloidogyne javanica.

Cinnamaldehida, acidul cinamic, alcoolul cinamic și eugenolul posedă proprietăți antibacteriene, astringente, carminative și stomac. Substantele încorporate in scorțișoară sunt, de asemenea, benefice pentru inhibarea bacteriilor producătoare de acnee, Propionibacterium acnes. Un produs comercial, Sepicontrol A5, constând din pudră de scoarță de scorțișoară și un lipo-aminoacid (lypoglicină) într-o formulă cremă, este raportat a fi foarte eficient în îmbunătățirea stării pielii predispuse acneei grase. Pe scurt, scorțișoarea are o acțiune selectivă împotriva unei game largi de bacterii patogene umane, protejand  unele dintre cele benefice. Efectele bactericide și bactereostatice ale scorțișoarei au fost studiate pe scară largă și sunt substanțe antifungice cu spectru larg.

              Diferite studii au indicat un rol potențial pentru scorțișoară și cassia în prevenirea și managementul diabetului zaharat. Nu toate investigațiile au produs rezultate care au fost pozitive sau semnificative din punct de vedere statistic, însă numărul general de studii în acest domeniu limitează concluziile care pot fi trase în această etapă.

Studiile efectuate au sugerat de asemenea că componentele cu activitate biologică relevante pentru controlul insulinei pot fi prezente în fracțiunile solubile în apă și nu în fracțiunile solubile în grăsimi.